Despre afaceri

Tehnoton, ambiția salvării unei mărci românești de prestigiu

Am făcut liceul și facultatea în pro­filul electronicii, așa că am fost familia­rizat încă de mic cu minunile care se produceau la Tehnoton. În anii 80, la Tehnton funcționau tehnologii de înaltă performanță, iar a lucra în cadrul fabri­cii era o mare onoare pentru orice spe­cialist. Ca elev și apoi ca student am crescut în spiritul respectului pentru aceia care ajungeau să lucreze la Tehnoton.
Din păcate, după Revoluție, ca mai toată industria românească, Tehnoton a avut o traiectorie descendentă al că­rei punct inferior a fost atins în anul 2000, când fabrica a fost scoasă la lici­tație, pe Bursă. Am aflat că doi gălățeni doresc să o cumpere pentru a o dez­mem­bra și a vinde apoi fierul vechi.   M-am revoltat și, pe baza experienței și a capitalului acumulat din afacerile de reprezentant ale celor mai reprezen­tative mărci electronice din lume, am cumpărat Tehnoton. A fost o decizie lua­tă în primul rând cu sufletul și abia apoi fundamentată pe ceea ce speram eu să pot schimba dintr-o fabrică muri­bundă.

Astăzi pot spune că Tehnoton a rămas singura fabrică de electronice din România care funcționează în pa­ra­metri economici corecți, care a trecut cumva de criză și înregistrează creș­teri constante ale cifrei de afaceri.

O afacere clădită după modelul japonez

În activitatea de afaceri am fost in­fluențat încă de la începutul anilor 90 de felul japonez de organizare și de filozo­fia lor în ceea ce privește profitul, serio­zitatea și încrederea între parteneri. După o perioadă care nu a fost nea­părat foarte fericită, aceste principii au început să dea roade și la Tehnoton, despre care pot spune că tinde astăzi să aibă importanța pe care o avea înainte de 1989. Avem 10 la sută din pia­ța de aragazuri, 80 la sută din piața de mașini de spălat semiautomate, ne-am implicat serios în industrii de vârf din domeniul telecomincațiilor și a energe­ticii. Am plătit până acum peste 82 de milioane de euro impozite și taxe.
Aceste rezultate au fost posibile prin­tr-o muncă serioasă și planificată, prin programarea unor marje de profit care să ne mențină competitivitatea, prin prudență în fața creditelor bancare. Privind în urmă, mă felicit că, poate pen­tru singura dată în viața mea de om de afaceri, am luat o decizie bazată pe sen­timente fiindcă, în plan profesional Teh­noton este proiectul vieții mele. Am dorit de mic măcar să lucrez la Tehno­ton și iată că am reușit, după ani lungi de mun­că să fac chiar mai mult decât atât, am reușit să salvez fabrica dintr-un mo­ment complicat.

Vitalef, o necesitate

Cel mai dinamic proiect de care mă ocup, și care nu ar putea avea succes fără sprijinul nemijlocit al cetățenilor și al producătorilor din Colegiul 1, este cel al Vitalef. Ideea a pornit de la tatăl meu, care mi-a povestit cum și cât se plă­tește de către un italian pentru vestitele cireșe de Comarna. Banii nu ajungeau nici măcar pentru plata celor care cule­geau cireșele… Ce să mai zicem de ce­va pentru proprietarul livezii? M-am in­te­resat, am aflat că în Italia fructele erau confiate și vândute apoi pe piața europeană.
Mi s-a părut atunci că ideea veche de dezvoltare a Iașului, aceea de a avea o industrie care să prelucreze toa­te roadele bazinului legumicol și pomi­col de pe lunca Prutului este unul care merită revitalizat. Tocmai de aceea con­tez pe consătenii mei, pe toți oamenii din colegiul 1 pentru a alimenta capaci­tățile de producție ale Vitalef cu pro­dusele lor proaspete și naturale, pentru ca împreună să putem face pentru noi ceea ce mulți ani au făcut străinii, pen­tru a trăi mai bine făcând ceea ce ne place și ceea ce am moștenit din moși-strămoși: agricultură sănătoasă.

Producția, singura cale spre prosperitate

Iluzia că vom putea trăi la nesfârșit făcând doar comerț și vânzându-ne unii altora produse importate trebuie să în­ce­teze. Îmi doresc, în calitate de depu­tat, să depun toate eforturile pentru ca legea română să sprijine producția, sin­gura cale spre prosperitate a oricărei țări. Experiența mea de om de afaceri mi-a arătat că România nu se va dez­vol­ta niciodată dacă vom continua să avem depozite de legume aduse din străinătate, unde se vând produse fără gust și unde se face evaziune fiscală. Este adevărat că intrarea în Uniunea Europeană ne-a impus niște reguli din acest punct de vedere, dar trebuie să recunoaștem că nici statul român nu a fost preocupat cu adevărat de stimu­la­rea producției propriii, mai ales în do­me­niul agriculturii. E momentul ca legi­le să fie făcute de oameni care s-au lovit de greutățile vieții, care au desfășurat o activitate în economia reală și știu punc­tele în care trebuie acționat pentru o revigorare rapidă a economiei româ­nești.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *